Am incercat sa ma pun in pielea lui Zeus pentru cateva clipe. Iata ce a iesit. Subliniez ca i de vina criza si piatra la rinichi, care iese doar cu bere si mictiune repetata. Insa subiectul ce l studiem azi bea tarie, asa ca patra i la locul ei si produce crancene derapaje ce se transpun in decizile politice de zi cu zi.
La capitolul Autoreflectie:
De când mă ştiu eu copil, mă urcam în pom şi mâncam corcoduşi!
La capitolul gandire sucita intr-un abis de un absurd hurmuzian (din categoria “flori, fete si baieti”):
Cum mama dracului monitorizam rododendronii romanilor?
La capitoul ,,pe cararea vietii mele,, se distinge cugetarea ,,Soarta mea a fost hotărâtă de destin! Imbina totul: absurd, gandire fracturata semantic cu o aroma de panseu din “Oracolele” copilariei mele.
Cam asa sta problema in capsorul individului care ne jongleaza viata zi de zi.
Hai paaaa!Ca mi trebuie distonocalm sa pot vedea viitorul luminos!
De la PODI stralucire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DA SPUNE-TI OFFUL, NU TE CENZURA!!! MAI ANIMALULE!