Pasiunea ne face frumosi sau ne urateste. Depinde de noi ce fel de energie investim.
Pasiunea poate fi o pereche de aripi care sa ne ajute sa zburam departe frumos si linistit sau poate fi abisul care sa ne atraga catre propria pierdere a identitatii nosatre sufletesti, morale, spirituale.
Ca in orice si in pasiune trebuie sa stim administra "doza" corecta altfel devenim asemeni cautatorilor de aur - ajungem sa "ucidem" totul in jur pentru scopurile noastre.
Pasiunile mi se par bune de fiecare data si in orice..."domeniu". In dragoste mai ales, cand incepi si termini totul cu pasiune, nu cu patima...In urma patimei ori innebunesti, ori consumi tot ce traiesti si transformi in cenusa.
Poate va place sa renasteti din propria cenusa de fiecare data; ma refer la amintiri, si bune si rele, care va ajuta sa mergeti mai departe. Odata cu varsta, incepeti sa triati, nu mai carati totul dupa voi precum melcul cochilia, mai "ingropati" o parte din amintiri in uitare.
Concluzionand, pasiunea in dragoste este buna, daca nu o duci la extrema patimei. Sunt destule alte lucruri in care, a pune pasiune, oricat de mici ar fi, nu e ceva rau.
Hai paaaa!!! Ca ma asteapta o cafeaaaa!!!
De la PODI aprindere!
FOARTE FRUMOS. AI SI PERIOADE BUNE VAD....
RăspundețiȘtergere