SI TOTUSI..... ORGOLIUL MEU.....

   Cineva imi marturisea ca n-are decat un singur orgoliu, "orgoliul de a descoperi adevarul"... Fraza suna frumos si, poate, cu ani in urma m-ar fi impresionat... Si uneori mai cad in pacatul asta si mi este ciuda, pentru ca nu i decat o mare himera….

   Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă. Mai ales intr o societate rupta, prabusita din punct de vedere moral si fara substanta. Nu faci decat sa te izolezi si sa esuezi. Ceea ce pare ok, totusi, pana la un anumit punct. Dincolo de orgoliu incepe prostitutia si se practica sub diverse forme si justificari. Cea mai jenanta expicatie este ,, asa sunt vremurile,, sau ,, trebuie sa ne adaptam,,.

   Orgoliosul din voi nu poate concepe ca altul să aibă calităţi şi şanse mai mari; trăind cu iluzia superiorităţii voastre faţă de ceilalţi, nu puteti suporta să vedeti pe alţii ajunşi mai sus decât voi, mai onoraţi şi mai lăudaţi, mai puternici şi mai bogaţi. Si din asta napasta, picati/picam in alta. Invidia. Ce nu este decât o consecinţă şi o manifestare a orgoliului.

   Orgoliului vostru, tocmai din această pricină, a invidiei, îi piere orice fericire de pe urma realizărilor voastre, fiindcă permanent vi se pare că ceilalţi profită mai mult de stima publică, de avantajele aduse de rezultatele muncii voastre, de lauda măgulitoare, de încurajări şi atâtea reacţii ale socialului la faptele ce le faceti. Şi fericirea pe care ar produce-o, pe merit, efortul ce a dus la împlinire o sarcină propusă este înlocuită de amărăciunea şi înghimpările produse de invidia cu care va suspectati semenii.

Hai paaaa!!! Ca ma mananca limba sa va mai zic si altele!!

De la PODI scanare!